Ai luat vară-n suspine,
Amintirile cu noi,
Cântăreții din trifoi,
Zile calde și senine.

Ai plecat cu roi de fluturi,
Flori și păsări, un sobor,
Creionând nor lângă nor,
Să-mi lași lumea în moi luturi.

Ai dosit sub trena fină,
Zilele ce au fost lungi,
Curcubeele în dungi,
Câmp cu miriști și sulfină.

Hai, mai fii ambasadoare!
De-ai mai zăbovi un pic,
N-aș mai croșeta cipic;
Dar ai grabă și mă doare…

Uite-ți cânt într-o baladă,
Vers duios ca să nu pleci,
Și-ți fac traiul de buieci,
Și-ncui toamna într-o ladă.

De-ai privi-n tăcerea vastă,
Peste umăr înapoi,
Să vezi cum îți fac altoi,
Să te am la fel de castă.

Și te duci, te duci cu vise,
Ș-amintiri care mă dor,
Plante-n uscăciuni ce mor,
Dar și versurile scrise.

Adio, să-mi dai de veste!
Toamna, frunza-și risipește…