Mă-ntorc unde a-nceput iubirea,
Unde izvorul sfânt ierta păcatul,
Calc firimituri de pâine, amintirea
Sub pașii mei le toarnă ca asfaltul.

Sunt ca un câmp cu flori de gheață,
Cer soarele să nu mi le rănească,
C-un dor gingaș, monocolor, de viață,
Plătesc un curcubeu să le păzească.

Se-nalță frica mea, grea ca Doftana,
Vei dezerta ca versul din cenzură,
Nu-i lumea ta iubire,-i o capcană,
Te-aștept aici cu sufletul la gură.