Tremur de rouă în amurg
Sublimul stă în dezmembrare
Viața se pierde ca pe rug
Zilele trec plutind amare.
Adorm doar gânduri neîmplinite
Azi am uitat să mai respir
Tu mă privești pe negândite
Clepsidra a ucis ultimul fir.
Peleș e încă lângă mine
Tu stai în depărtarea ta
M-abțin să spun tot ce îmi vine
De teama de a nu rata,
Timpul ce pierde raza efemeră
Gândul ce-noată pe uscat
Aș vrea să te prefaci într-o himeră
Apoi să te așezi din nou în pat,
Căci Procust a plecat departe
Nimicul ne absoarbe tot
Nu mai există el păcat și ea dreptate
De când el gândul “a iubi” e mort.