dragă Nihil,
șed în miezul speranței
ca un miez de ou în coajă
pricini de cunoaștere îmi lovesc eul
între naștere și moarte locuiesc
și nimic
nu e-n voia lui

dragă Nihil,
multe ploi de soare curg
de nici măcar vecinătatea Morții
nu îmbie la Rost

să nu crezi, Nihil,
că mă împricinuiesc cu Viața
dar mi-e sete
de rămânerea în inert
să nu-mi biciuiesc zilnic mușchii
unii de alții
pentru pâinea pe masă