Te-ai strâns vreodată-n fața unui gând
Ca unghiile-n carne, când ți-e frică,
Să nu fii nor și să nu poți plângănd
Să-mpaci cu ploaia lumea cea calică?

Ai fost vreodată-o gură de fântână,
Să simți că doar de sete ești iubită?
Săraca ciutură, nici un căuș de mână
Nu-i ia din tot eternul o clipă fericită!

Eu încă nu cunosc dar vreau să știu,
Cum e să simți când ari un câmp?
De știi că tot ce faci e prea târziu,
Și noaptea trece ca un anotimp!

Acum trezește-te, să știu că am visat,
Puțin cam speriat când simt abisul,
Apoi încep șoptind cu versul delicat,
Sa îți recit iubirea, viața mea, și visul!