”Strai pe dos” sau ”Bumbuleț”,
E un băiețel isteț,
Cu păr creț, zburlit, haios,
Și cu hainele pe dos.

Nu le pune inversate
Din greșeală. Pe-nserate
Le îmbracă, nu cumva
Bili a i le lua.

Și doarme buștean cu ele!
Pijamale subțirele,
Îl așteaptă în sertar,
Albe, albe ca un var!

Bili, fratele mai mare,
Creț și el, ochi de cicoare,
Cert, că n-ar împrumuta
Haine de la cineva.

Bumbuleț când se trezește,
Pipăie și-și netezește
Hăinuțele mototol,
-Nu e bai! Merg să mă spăl!

Mama, să-l convingă-ncearcă:
-Seara, omul se îmbracă
Mai comod, ca-n somnul său,
Să nu se simțească rău.

Aprobă și-i mulțumește,
Însă seara se sucește.
Tot cu hainele pe dos,
Și adoarme bucuros.

Și au trecut ani, vreo șase,
Bumbuleț se înălțase,
Chipeș, cu chip luminos,
Tot cu straiele pe dos.

Într-o zi el observase
Că un nasture-i picase,
Și-ntrebă pe Duduleț:
-N-ai văzut un bumbuleț?

-Ce să văd? Rosti-n mirare.
E om sau e arătare?
Duduleț moare de râs,
Și la toți puștii a spus:

-Uauuu! da ce ciudat e frate,
Ce cuvinte strâmbe scoate!
Păcat că nu-i nătăfleț…
Să-l poreclim Bumbuleț!

Bumbuleț îi rămăsese,
Da-ncepuse să nu-i pese!
Ehei! decît ”Strai pe dos”,
Bumbuleț e mai frumos!
……………………………..........
Ieri l-am întâlnit pe stradă,
Elegant ca la paradă.
Respectos, cu școli înalte,
-Cine ești?
-Bumbuleț, frate!
-Nu mai porți straie pe dos?
-Eram un puștan haios!
-Și de ce umblai așa?
-Să fiu remarcat, cumva…
Toți erau în jurul meu!
Râde Bumbuleț, și eu!