Am învățat să zbor în vis
Bătut de-atâtea drumuri,
Așteaptă cerul tău deschis
Ca primăvara muguri
Și fânul ploaia, de-i aprins.

Neînțelept mă ridicam
Þinându-mă de mine,
Și iarăși visul îl plăteam
Cu ochii sus spre tine
Lovind cu aripile-n geam.

Adoarme Luna-n depărtări,
Eu stâncă sunt pe maluri,
Nu vreau de teama unei mări
Când se sfărâmă-n valuri,
S-ajung nisip fără visări.

N-am încotro, te chem iubită,
Întinde mâna de femeie,
Încet, căci Luna-i adormită,
Sub perna ei i-ascuns-o cheie,
Deschide-mi palma amorțită.

Te voi purta în scris la mine,
Și versul meu să-ți fie casă,
Să intri-n ea fără rușine
Înveșmântată vorba aleasă,
Să fi doar tu, și eu cu tine.