Într-un an și jumătate,
De ar fi vara cât șapte,
Eu tot nu m-aș sătura
Să alerg desculț prin ea.

ÃŽn opt ani, cu zile line,
Și doar veri, de fructe, pline,
Aș zburda pe câmp, prin grâu,
Și m-aș bălăci în râu.

Într-un șir de veri cât veacul,
Eu m-aÈ™ da de-a berbeleacul,
Printre parfumate flori,
Și m-aș cocoța pe nori.

Într-o vară nesfârșită,
Prin iarba proaspăt cosită,
M-aș ascunde și-aș cânta
C-un greier pe struna sa.

Și de-ar râde-n curcubee
Vara-n ochi violacee,
Storcând lacrimi dintr-un nor,
Aș sări într-un picior.

Șapte veri, cât șapte Raiuri,
Păsări cu viori și naiuri,
Ar cânta, n-ar mai pleca,
Vara îmi vor fermeca!