eram în șoapta albă în frâul de religii
ce-mi aduceau putere să trec o noapte nouă
apoi, spre dimineață, mă înveleam cu rouă
lăsam pe o hârtie a liniștii efigii.
cu lacrimă de rimă suiam la Cerul vieții
dar floarea tinereții cam ruginește-n limb
se vând pe o nimica spre Adevăr poeții
de haină de Minciună ci uneori mă schimb.
duminici de cuvinte pe tine te descriu
o literă din stele e-n brâul tău drept rigă
dar vine faldul Morții cu spuse de sicriu
și Vocea din lăuntru repausul îl strigă.
un fluture aduce în zori în noi binețe
e rost și este vară, dar multă bătrânețe