Un nemilos în mine toată viața,
Călca-n picioare mugurii timizi,
Ce-i ascundea la sânul ei speranța,
Temându-se de ochii mei lucizi.

Și iarăși căutam priviri aprinse,
Ce-ascunse de dorinți nășteau fiori,
Înmugureau iar condamnate vise,
Pe-altarul sfintei mele închisori.

Pe ochii mei s-a aplecat o rază
Și mi-a umplut privirea de povești,
În fiecare noapte stă de pază,
Privindu-mă, cum îngerii privești.

Și mila mea și-a amintit de mine
Trezindu-se pe foaia mea orfană,
Alerg iubito-n versuri după tine,
Îmbujorandu-ți chipul de icoană.

Așa am învățat că doare totul,
Suntem iubiți într-un poem de vis,
Pe coala mea este topit omătul,
Eternu-ndrăgostit încă-i nescris.