două vieți și două morți


mai du-te și tu pe la jeni
îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară
săptămâna aceasta
o spală o hrănește îi pune pansamente
cum n-a făcut pentru nimeni niciodată
degeaba
moartea s-a ascuns bine de bisturiu
duhnește
scurmă în jeni cum ar căuta după viață
nici ea nu mai găsește decât un licăr
jeni e frumoasă are părul lung blond
așa ca lanul copt din spatele casei ei
la anul nu va mai fi aici să-l picteze
jeni pictează frumos în acuarelă
are ochii albaștri mai ales pe ăștia îi vrea moartea
și nu se sperie nici de unghiile ei lungi întotdeauna vopsite în roșu
vezi jeni să-ți găsești un bărbat care să facă el de toate îi spusese mamă-sa
nu l-a găsit pe acela așa că nu s-a măritat
n-are copii și-au rămas singure

sap în grădină straturile mă mint că de-aia am fost
o singură dată la ea de când s-a întors de la operație
n-o pot vedea așa durerea se prelinge în mine
ca o felină prin frunziș
jeni se prelinge din viață în suferințe cumplite
dar zâmbește
moartea e sindromul cu care te naști mi-a spus

osârdia soră-mii îmi flutură prin fața ochilor un soi de vinovăție
lumina începe să crească în jurul ei ca niciodată
poate a aflat că iubirea este singurul implant profanator al morții
o viață în suflet o viață în trup
o moarte în trup o moarte în suflet
mai du-te și tu și pe la mamă-sa îmi spune iar
ce
ne strică încă o casă
jumătate mie jumătate ție