Un înger însetat îmi cere o fântână
Și în căușul aripilor sale, apă îi torn,
O mulțumire arde cu litere de mână
Și se înalță vie ca fumul dintr-un horn.

Departe pe un țărm lipsit de valuri,
Pe malul tău, iubito, pârăște cineva,
Că îngerii, iubirea o jucau la zaruri,
Când Dumnezeul lor pe ei se enerva.

Te legăn seara cum o făcea Marea,
Descânt la fel în brațe de deochi,
Le cer iertare buzelor când sarea
Trădează dragostea ascunsă-n ochi.

Pășind pe vârfuri ne ajunge somnul,
Ne învelește noaptea cu tăcerea sa,
De pe fereastră ne privește Domnul,
Și-mi amintește-n vis că ești a mea.