e vară vară mult prea vară
dau spargeri în inima ta
nu-mi pasă
pe urmă îmi sunt asemenea copoilor continuu flămânzi
în prada perfectă peste noapte mă pierd

e vară vară mult prea vară
cu nemiluita
vin
hoardele stepele albastrele ploioasele în uscăciunea din noi
se-așază frenetic pe unde apucă
prin gări fără număr în simțuri blazate în galbenul sânge
în blancul din noi

vin
și eu
printre altele
cu chipul
bărbatului care înainte-ți să mă iubească a încercat
rămas ca un giulgiu pe fața-mi mirată

dar eu iubesc vara...

e vară vară mult prea vară

nu te mai caut cu google
nici prin amintiri

ești atât de aproape

de vină nu-s eu