poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-09 | |
Tu mă-ndemni să spun ceva,
eu mă gândesc la altceva, în timp ce copacii nu mai sunt copaci, doar foșnet și risipire; fluturii, semne albe în ro(s)tirea de-o clipă; apele, doar o curgere cu sfârșitul în somn. Și-atunci, dorm, până matca se umple; mă zbat, până rostirea iese din clipă; mă strâng în inima copacului, până foșnetul devine cântec. Tu mă-ndemni, dar n-am rădăcini fixate în timp, nici aripi, să smulg eter(n)ului o voltă precisă; geometria gândului meu nu e un triunghi cu laturi permeabile pentru lume, nici sferă închisă-ntr-un cub, lovit de vreo rază întâmplătoare. Tu spui ceva, eu, mereu, altceva. Când pe tine te strâng pantofii, pe mine, pânza unei idei. Tu îi schimbi, eu deșir firul, până nu mai rămâne nimic, și mă las absorbit de tine sau de-altceva.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate