nu întotdeauna amintirea unei femei
se leagă negreșit de triumfurile sale vinovate
nu între iluzii e lumina apusului
efectul unei răni obișnuite cu umbra negustorilor barbari
numărându-și pe scuturi idilele, înclinațiile contagioase

câtă saturație pe fiecare frunză
smulsă obscur din fundalul pestriț al cuvintelor
dătătoare de belșug și clipe funeste
câte răsturnări de situație

știu, ar fi trebuit să te caut
din timpul prohibiției cuvintelor goale
plusând muzele, măștile, tăcerile toate
sculptura păsării liliachii, lungi melodii
mânecile chimonoului răsfirat neglijent peste noapte

totul este un joc de noroc cu penele vechilor zei
o poveste a singurătății ultimului om fericit
îl caut mereu, nu-l pătrund niciodată – A.M.