rămânea doar umbră fiartă de tăcere
ocazional la ușă bate misterul cel încă nedezlegat
taina parcă miroase mai mult a adevăr
realul n-are alt vaccin împotriva minciunii
sunt mulți ce se îndoapă cu ea pe săturatele zgomotului
unei fabrici de făurit ziuă

pe-atunci mă durea în coate de starea de doi
singur îmi spălam chiloții și-mi călcam cămașa
apoi a venit în odaie un răsad de iubire
a crescut și s-a făcut femeie
să-mi deretice clipa, să unească-n gunoi paiangul
să mă dezbrace de piele să o spele

inițial avusesem gânduri de omor
apoi mi-a izbit cu ea toată în carne să simt
prețuirea muierii de către bărbat
într-o liniște de izbire în găoace
a plodului de înger