poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-02 | |
Cute ale tristeții când răsare soarele peste lume
iar roșul se face roșu din cântecul singuratic al privighetorii și albastrul albastru se face iar lumina umple valea cu florile paradisului pe lujerele lor verzi și trecătoare să nu te lași dus de valul durerii îmbracă-ți zâmbetul pe dinăuntru ca un contur de lumină o aureolă de înger într-o zi înșiși ochii mei vor hrăni această dulceață de peste fire această splendidă iluzie căreia-i spunem realitate vie prin ea însăși să nu te lași târât de tristețe șterge-ți gura cu palma dimineața când Dumnezeu îneacă totul într-o lumină mierie când degetele tale subțiri devin arămii deasupra cuvintelor să asculți cu urechile ciulite clipocitul micilor valuri ale râului lângă pontonul copilăriei să alungi vise obosite vaierul sevei grăbind din frunză-n frunză până la ultimul arbore până la ultima stea pe colțul căreia El stă neputincios ca un fachir singuratic până la granița înverșunată a iubirii pe viață și pe moarte ce bine că pot să strig în aceste cuvinte însăilate le-a valma cărora le-am putea spune pe nume (e adevărat tot ce-am rostit numai în treacăt plânsul tainic ghemuit pe pernă) și pe care nu le aude nimeni
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate