Bate-noptatul gând ca o pendulă
A unui ceas ce nu se mai întoarce,
Ca un nebun sărut uitat pe gură
Îndragostită-n setea ei când zace.

E-un dor departe dus pe gânduri
Pe țărmul unei Mări înduplecată,
Scriind de mână, tăinuite rânduri
Pe-o palmă de nisip îmbujorată.

Se-mpotmolesc oceanele la mal
Și ochii mei nu știu cum să ajungă
La geamul tău, iubito, cu un val,
Și flăcările arsei guri să-ți stingă.

Pe cer este un singur Dumnezeu,
Dar doarme căci e Marea obosită,
Voi pune Dragostea în locul său,
Să-mi fac altar pe gura ta iubită.