poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-01 | |
A mea viață e lasată
Să zburde liberă și rebelă, Să chicotească și să se gudure Lângă norii pufoși, Să ademenească ploaia Cu zâmbetul și Să își moaie papucii În noroi... Urcă și coboară zilnic Aceleași scări: Aduce de sub orizont Lumina Și o zvârle-n noapte, Pe partea cealaltă. Asta zilnic, în timp ce ... Cu capul lăsat pe spate, Ca într-o uimire fără de sfârșit, Mă face să hlizesc la peisaje Nostime, stranii... Care se succed În timp ce cresc Și cad frunze, Înfloresc petale de gheață Pe geamuri, se topesc, Alți copii mă salută, Tot mai sobru, Până când vocea unora Dintre ei, Pare pițigăiată. Ea mai ațipește Și îmi visează Și mă trezește. O văd în oglindă Cum se uită mirată la mine, În timp ce eu, O caut cu privirea, Să îi mai văd măcar o strălucire Scurtă, în unul din ochi! Îi zâmbesc timid, fals Așa, ca în oglindă... Mă vede și îmi Zâmbeste cu toată fața Și cu ochii, și din buze Și din sprânceni! Da, e acolo! Ufff! (uneori nu o mai simt, de aia zic...) O duc peste tot și Cu capul lăsat pe spate ca Într-o mirare, Chicotește la alți ochi, La cei vii, La soare și la carul mic Și la cel mare. Râde seara, Încă râde, râde acolo în mine Și o simt cum mă mângâie Să îi spun ceva să explodăm Ca atunci când era începătoare Și ne-am întâlnit Aici. Doamne ce ne mai alergam! Zburda în mine, liberă și rebelă Ea era de când lumea, dar se Avântase pentru prima dată cu mine! Peste tot! Sărbătoream asta, Mă înghiontea cu cotul Ascuțit în coasta dreaptă, Ne trăgeam cu ochiul Dintr-o parte Și râdeam. I-am arătat într-o zi, Ceva trecând fulgerător Pe lângă mine și Apoi a stat tot timpul Cât am plâns, să fie sigură Că fiecare picătură De ploaie cade Exact, milimetric, Pe sămânța potrivită. Pe tot felul de acorduri, Cu tot felul de fundaluri Și în diferite chei, Eu înălțam iar ea îi șoptea Ceva de se umplea de rodii! O priveam mai de sus, nu stiu de ce... Iar ea îmi mulțumea Că am sărutat Ramura de măslin Din care își făcea Cununi cu flori albastre! Eu sunt responsabil cu Aventura: munți, prăpăstii, Marea, un pahar cu vin... Ea îmi iubește acum, Cam de jumătate Din timp, Cu ființa mea toată, iarăși, Nu știu cum, Ceva care se uită Cu doi ochi extraordinari, Prin ai mei, Să o vadă, Să mă vadă, Să ne vadă împreună! Și acum suntem împreună! Și râdem seara, Și ele, cu capul lăsat pe spate, Ca într-o mirare, Ne chicotesc și se gudură, Se sorb din ochii noștri Și suntem de când lumea Și nu ne mai săturăm! Eu,îmi amintesc, eu, Ei nu îi spun, dar eu Îmi amintesc mereu că Ea va pleca și eu, Cu tot cu coasta mea... Dar cred că mă va lua Totuși cu ea, măcar ceva din mine, Măcar ce i-a plăcut! Adică știu că ceva, ceva, Trebuie să putrezească! E normal! Stiu! Dar împreună cu cineva, Cu cine, încă nu știu, Se ia o hotărâre, totuși! O hotărâre cum că ceva Rămâne și ceva pleacă. Ei da! Acel ceva, să aibă Din mine o parte! Atât! Vom obosi împreună, Adică, mă rog, ea e așa Zglobie, de la început, Început...-uri, Mă înțelege ea de ce Acum alergăm mai domol. Sunt convins că atunci Va lua frâiele și mă Va duce prin amintiri Să îi râd, Pe dealurile alea și Prin pârâuri reci Și apoi prin munți. Partea mea de Viață E lasată să zburde Liberă și rebelă! Să chicotească și să se gudure Lângă norii pufoși, Să ademenească ploaia Cu zâmbetul și Să își moaie papucii În noroi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate