poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-30 | |
Să fi fost pe la chindie,
Ora nu o știu precis, Martinică a decis Să ia vulpea-n custodie. Ce-i veni, doar gându-i știe, Poate că e-nsingurat, Căsnicia-i n-a durat, Și-și dorește companie. Cu botul mânjit de mure, Și cu mersul apăsat, Călcând ierburi le-a tasat; Tropa! Tropa! Prin pădure. Dintr-o scorbură bătrână, Veverița se ivi Și mirată-l iscodi, Răstignită pe o rână. -Unde ai plecat în grabă? Zorii abia au mijit, Parc-ai merge la pețit, Ori prin zmeuriș ai treabă? -Merg spre vulpe-n povârniș, Că-mi șoptise un bursuc, Și nu e de fel năuc; Că aproape de măcriș, Vizuina-i stă să cadă, Prăvălită cam ciudat, Și o ține-ntr-un oftat, N-are baie, n-are cadă, N-are nici bucătărie, Patu-i putrezit și vechi, Numai scaune-n perechi, Și-năuntru apărie. Vreau să o invit la mine, Că am spațiu berechet, Am și-un dar, flori un buchet, Și n-a mai dormi pe vine... Chicotește veverița, -Martinel, ești un glumeț. Hei, n-arăți a nătăfleț! Pe dușmancă? Ea, lelița? -Hai să-ți spun un gând de taină, Am un mare interes, Să nu mai trăiesc în stres, Pacea-i caldă ca o haină... Vreau s-o caut prin hârtoape, C-auzii o rândunea, Când puiul își sfătuia, ”Dușmanul să-l ții aproape! Doar așa-i cunoști purtarea, Planul, pizmuirea rea, Când șade la coasta ta...” Plec că râde înserarea! Și s-a dus zorindu-și pasul, Căutând în lung și-n lat, Până locul i-a aflat, Și dregându-și ușor glasul, Strigă, bate în fereastră, -O, leliță, te-ai culcat? Nu un hoț mi te-a călcat; Umblu prin noaptea albastră, Eu, Martin, însinguratul, Ah! de mers parcă-s olog... Hai la mine în bârlog, Că-i adânc și pufos patul! Văd că vizuina-i mică, Astupată cu pământ, Te-a căinat și domnul Vânt, Că ți-e greu, ești singurică... Roșcovana-n pijamale, Cu boneta peste ochi, -Ptiu! să nu mi te deochi! Tu glumești? Rosti agale. -Ba deloc, dragă Roșcată, Mi-a spus astăzi Bursucel, Și el tare singurel; Că ai casa ruinată. S-o repari, nu ai putere, Nici parale ca să dai, La mine vei sta ca-n Rai, Și-ți voi face orice vrere. Vulpea n-a mai stat pe gânduri, Căutase un rucsac, Unde-și puse un gânsac Și straie, vreo patru rânduri. Au plecat printre răstoace, Prin scaieți, măcriș, mohor, Povestind încetișor, Au ajuns în bună pace. -Hai, poftește, coană Vulpe! Iar când hoața a intrat, Chipul i s-a luminat, Și porni să se disculpe: -Dac-ai ști ce rău mă doare Că te-am păcălit cândva, Ce-oi fi avut cu coada ta? Iartă-mă, că rău îmi pare! -Lasă, de acu-i poveste, Creangă ne-a și creionat... Iată, îți ofer un pat Și-un cojoc când viscolește! -Da ce bine stai Martine! Îngăimă cu glas mieros. Ai bârlogul spațios, Eu ședeam printre ruine... Au sporovăit o vreme, Apoi s-au culcat frumos, Ursul doarme neîntors, Vulpea-și puse strat de creme. Apoi coada-și pieptănase, Oglindindu-se cu drag, Se foi, ieși în prag... Nu știu ce îi cășunase, Însă brusc se răsucise, Și lingându-se pe bot, Golise bârlogul tot, Și pe ușă o zbughise. Morala aici îmi spune: Nu te-ncrede-n vechi dușmani, Nu devin Sfinți peste ani, Dușmanul, dușman rămâne!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate