omul nu știe mereu mereu
ce o sӑ-i treacӑ prin stare
în momentul urmӑtor...
o amintire de neuitat
sau una despre care
nici el nu crede
c-ar fi existat...

existӑ totuÈ™i o cârdӑÈ™ie
ca o redutӑ la asalt între
inimӑ È™i minte... de necontrolat...

aÈ™a mi-a trecut prin inimӑ o sӑgeatӑ
lansatӑ dintr-un arc
și care a țintit la fix
punctul împrӑÈ™tiat...

/ de-acum o sӑ mӑ cauÈ›i È™i n-o sӑ mӑ gӑseÈ™ti
între da È™i nu e sӑpat un È™anÈ› adânc de întâmplӑri
despre care nici eu nu È™tiu dacӑ
sunt realitӑÈ›i sau sunt scorneli
È™tiu doar cӑ m-am ascuns dupӑ umbra unui tei
care își scuturӑ floarea înspre nicӑieri... /

vezi
nu È™tiu dacӑ aici eÈ™ti tu sau eu
sau da È™i nu sunt împreunӑ
la un ceai de tei...