Mâinile frământă,
Versul se înmoaie,
Și cerneala cântă,
Simfonii pe foaie.

Rima bate toaca,
Visu-mi ține parte,
Când se umple arca,
Iar mă duc departe.

Râde ceru-n hohot,
Robul e un înger,
Gândul bate-n clopot,
Mă rănesc și sânger.

Ard ,în cor, prin mine,
Dorurile toate,
Și îmi fac din tine,
Un buchet de ape,

Strig să înceteze,
Nopților prea multe,
Stau în mine treze,
ÃŽntr-un colÈ› s-asculte.

Cer cuvântul,Doamne!
Stau demult la rând,
Îngropat în foame,
Ca un rob de rând.

Cer aripi să-mi dai.
Cele vechi sunt arse,
Nu s-ajung în rai,
Între flori și oase.

S-ajung pe o stea,
Roabă ca și Tine,
S-o cobor, de vrea,
În palmă la mine.

Și că în povestea
Ce-am citit-odată,
ÃŽi recit din zestrea
Dragostei in soaptă.