Mihai
astăzi am băut bere pe o terasă de lângă bloc
aveam căști minuscule la urechi și nimeni nu credea că vorbesc singur
într-o zi trotuarul va fi un display și nimeni nu se va mai mira că acel copil din tine și din mine
numără frunze căzute în miezul arșitei
singura masă liberă era lângă un bancomat
și mă gândeam ce ciudat că au fixat ziua de salariu tocmai în sămânța lunii
și coada se lungea și bancnotele sâsâiau în fantă ca un șarpe
altă ciudățenie ar fi toți teii ăștia muți
care vaporizează aghiasmă în vârtejul de smog al orașului
nu știu dacă s-au gândit la tine când i-au plantat
chiar nu vor ști ce să facă peste alți 39 de ani
un zid de flori va separa mașinile de oameni
și oamenii vor plânge la el lovindu-l cu capete țuguiate
îndesând în crăpături și scorburi holograme cu iubitele de o zi

Mihai
te înțeleg ai mult de scris
și oricum ai fi întârziat nepermis de mult
cu toate că ai hainele înșirate pe o sârmă de tungsten

Mihai
ascultam The Wall și-mi părea bine că niciodată nu vrei să ne întâlnim pe 15
e ziua aia când le-ai dat cu flit
nu
nu a fost renunțare nu a fost complot
te-ai otrăvit doar cu frumusețea îndoielnică a lumii
în timp ce-i aveai încă deschiși te-au căutat în buzunare
au găsit hârtii mototolite și frunze
tu râdeai și râsul tău era un curcubeu
și râsul tău era o ploaie de gheață
și o palmă și o gură și o pereche de ochi

niște ochi întorși
ca pielea ei printre frunze