poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-07 | |
Varsă din cerul gri divina stropitoare
Rari picuri peste așternutul viu al verii, Ursuză ziua ascultând îndemnul serii Trece pe alt tărâm, fără apus de soare. Pe izlazul de pe-un deal doar o fătucă În cămășuța diafană își dansează nurii; Macii înalți îi ating poala precum furii Sperând cu al lor parfum să o seducă. Sub stropi călduți de ploaie cântă juna Improvizând despre o dragoste nebună A unei fete care la părinți era doar una Pentru voinicul ce împușcă sara-n lună. Ca într-un descânt răsuna vocea pe imaș Și chiar aievea se arată în jilavul amurg Sub ochii țărăncuței pe un falnic murg Trup de vânjos haiduc cu haine de oraș. Cu nechezat se oprește focosul bidiviu Strunit de călărețul cu plete de întuneric, În agonia zilei ochi mici lucesc himeric Cătând spre chipul fetei și părul arămiu. Apare o mustăcioară peste surâsul tandru Glasul vioi întreabă: ce nume are ăst plai? Apoi descălecând ca temerarul hoț de cai Ãl june se prezintă: mă chemă Alimandru. Mi-e tata moldovan și maica o grecoaică, Fost-am un plod din flori în deltă la Chilia. Ai trăsături de orășeancă, te-arată zveltă ia Dar tare mă atrage privirea-ți de șerpoaică. Răspunde zgâtia șireată: să-ți fie sara bună Iar inima la fel de înfocată ca și armăsarul; Esti priceput bag samă la scăpărat amnarul Însă aici la Vicov plouă, nu e clar de lună. Îs Leana țesătoarea, nu vezi ce faină-i fota Și după o rotire zice cu voce mai mieroasă: Putem grăi o țâră că nu mă așteaptă acasă; De nu aș fi orfană m-ar lua mama cu bota. Mirat foarte Alimandru de-a Lenei istețime Care-l soarbe în ochi negri cu feeria nopții, Atras ca de-un magnet se lasă în voia sorții Și șuguind se înfrupta cu a gurii prospețime. Apoi deoarece îi cam udă diafana cămășuță Voinicul strânge fata cu brațul lui fierbinte, La urechiușa ei îngână șir lung de jurăminte Prin care tandru o roagă să fie a sa drăguță. Robită de nezise doruri, la pieptul lui vânjos Ea doar oftând îl lasă splendoarea să-i alinte; Simțind pe sâni cum o ating virilele cuvinte Cu mâini febrile se agață de trupul musculos. Spontan fiind dominat de-a dragostei beție Chipeșul Alimandru c-un masculin imbold Săltând poalele fotei spre voluptuosul șold Dezmiardă în multe feluri a Lenei feciorie. Și alunecand pe iarbă, uitând ploaia înceată Ce rușinoasă se pogoară pe coapse depărtate Tinerii amorezi mânați de patimi neînfrânate Petrec în lungi extaze a nopții vreme, toată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate