De ce e plin de noaptea rece, cerul?
Văd îngeri zgribuliți pe lângă horn,
Doar luna-și mai așteaptă cavalerul,
Pe bolta-albastră-a mării fără somn.

Întreb în vis "Ce dar să îți fac mâine?",
Iar tu, iubito,-mi spui: "lumina mea"!
Chem soarele ce l-ai aprins în mine,
Pe raza lui, iubito,-ți scriu: "e-a ta"!

E bolta mult prea plină de-ndoială
Și norii grei cern ploaie de cenușă,
Cert îngerii ce-și fac aripi din smoală
Și între rai și iad opresc ruleta rusă.

În noaptea asta-mbracă-te-n regină,
Te-aștept aici de-o viață și mai bine,
Pe țărmul ochilor divina mea lumină,
Ești doamna mea și soarele din mine.