Să numești iubirea, puritate,
la masa ei tot timpu’-s flămând,
aștept vinul cu sânge de mire.

Apoi îmbrățișez cuvântul mărturisit
cu miros de trandafiri albi,
totul se-ntâmplă ca-ntr-o scriere
cu litere ce ard în focul nesfârșit.

În fiecare anotimp cresc în suflet muguri,
în pacea lor se zămislește fructul
sămânța ce ne poartă mai departe
în febra vieții lumină-n risipă,

prin zvonul tandru al dragostei
împărtășită de inimă-n trup.