în taine grădinarul ne plivește
scoțând tot ce e rău din buruiană
cu mine s-a soțit o dulce rană
ce-n ochii veșniciei mă ivește.
duc păsării de duh suflarea-mi hrană
doar moartea-i personală, mă privește
ci liniște în mine se grăbește
și greu tăcerea-n zgomote-i tirană.
fiori de nicipeunde mă colindă
țâșnind aripi din pajiști de smarald
un morb de lene-n țărmuri să se-ntindă.
naintea vremii merge un herald
în tine gândul meu e ca-n oglindă
ci-n perne zac sub trupul tău cel cald