de la o vreme trăiesc mai mult printre vise
dresând cai sălbatici sfidând gravitația
dar eu nu sunt ceilalți
suberbia lor îmi ține de urât
și mă face să –mi iubesc nevasta
dacă pământul e decor funerar
eu am fost desemnat să descifrez
cartea morților in toate religiile
astfel cresc salariile pe măsura
celor care ucid la bună vedere
drumul mătăsii îmbracă visele negre
în morți legendari în legende vii
care nu repetă fenomenele
care nu respectă fenomenele
mereu fenomenele în drumul lor spre absolut
în fond trăiesc un vis hamletian
din care nu eu voi fi cel învins
cel răpus de armonia cretină și sublimă a speciei
înainte de a muri primarii orașelor
asfaltează satele în care s-au născut
de aceea elevii nu mai înțeleg moromeții
cum de sunt atât de primitivi atât de hilari
când toată lumea urmează la școala neperipatetică
în chiloți sioux
fără pixuri fără texte din clasici
formă de împrejmuire socială a imbecilizării
la care subscriu generos furibunzii și ura
numai respirația de copil mai sfâșie zorii
și atunci infinitul de culori desăvârșește lumea
și o îmblânzește ca pe negrii cai sălbateci
atinși de vocația unictății și a sublimului irepetabil
numim VIAÞÃ
ceea ce îndeobște hamlet a cugetat despre lume
prin glasul ilustrului anonim
al pacino
filosofând asupra viermilor
care trec prin fiece împărat pământean
eu nu l-am cunoscut pe al pacino
dar el va veni să mă cunoască pe mine
să fie la medjugorje
dacă va fi să nu murim ca împărați
i-am răspuns eu
împroșcându-l cu seva lichelelor adăpostite
sub semnul dumnezeiesc al pelerinulul rus
pe care NU L-A VÃZUT NIMENI
dar aceasta se va înțelege științific prea târziu
si nici nu e cazul