Mă leagănă cerul în brațele-albastre
Și norii prin raze "ascunsea" se joacă,
Dar jocul trezește-adormitele astre
Și roua în lacrimi pământul îmbracă.

Și Luna se-arată c-o falsă pudoare,
Părea o surprinsă, cu palmele-ntinse,
Sfidând nepăsarea ce arde în Soare,
Mocnea îngâmfată, cu razele-i plânse.

Și Marea-și trezește oglinda albastră,
Ibovnica nopții patroană-n budoare,
De-o viață dorește să-mi fie nevastă,
Speranța-i eternă o știe și-o doare.

Sub umbra supusă, o mamă fecioară
Zâmbește la Soare puțin vinovată,
În brațe îi doarme cu chipul de vară
O mică născută din raze și-o fată.

De-acum voi apune în brațe sfințite,
Culcat la picioarele patului nostru,
Pe frunțile voastre iubiri-adormite
Sunt tatăl, iubitul și Soarele vostru.