Se oprise un personal în prăfuita haltă
Unde zefirul răvășea petalele de liliac
Când se oglindea apusul soarelui în lac,
Dintr-un vagon se arătă o damă înaltă.

Ea coborî ca și o divă cu elegantă alură
Pe acel peron cu maidanezi indiferenți
Dar o sorbeau ochi negri impertinenți
Ai unui tip cu umeri lați dintr-o trăsură.

Deși el apăruse ca un necioplit grăjdar
În mândrele priviri de tipă emancipată,
Dânsa ghici sub vesta verde, demodată
Omul ce poate ațâța pasiuni fără hotar.

Așa că în loc să se îndrepte spre taxiul
A cărui portiera o deschise un blondin
Cu aspect de intelectual și zâmbet fin,
Coana se hotărî să folosească bidiviul.

Iar infruntând cu verzi văpăi căutătura
De surugiu ce nu pare capabil de rușine
Îl intrebă daca e disponibil și-i convine
S-o ducă la o anume adresă cu trăsura.

Zâmbind el zise că va face tot ce-i cere
Și ajută cu vioiciune doamna să se urce
Încât o scurtă ocheadă a putut s-arunce
Spre arcuirea coapselor cu albe jartiere.

Apoi suit pe capră, cu vorbe masculine
Mână trasura silențioasă pe neteda șosea
Cam iute incât poala fustei largi se ridica
Iar el întorcând capul vedea bulane fine.

Ajunși într-un decor parcă furat din rai
Unde parfumul tare de flori de iasomie
Împrăștia spontan dorințe și atâta poezie
Tipa strigă uimită: aș vrea puțin să stai!

Și coborând pe câmp prin blânda adiere
Puse pe însoțitor să-i strângă un buchet,
Tot studiindu-i boiul cu un surâs cochet
Zise că-n iarba crudă i-ar place o ședere.

Prin nori raze de soare spre amurg glisau,
Simți-n glas vizitiul a nimfomanei miere;
Întărâtați de buzele flămânde de muiere
Spre decolteu cu pofte ochii se scurgeau.

Astfel că dând jos vesta ca ea să se așeze
S-a pus și el lejer pe țoala cam prea mică
Încât presând fierbintea coapsă fără frică
Cu palma viguroasă porni să îmbrățișeze.

Tot explorând febril a trupului splendoare
El remarcă tenace ca ea oftând se înclină
Lăsând liberă calea spre averea feminină
Ce a declanșat palpată senzuala sărutare.

Și în aroma de Florar doar tristul armăsar
În hamuri arăta dotarea pentru dorita iapă
Simțind ca pe tarla frivolul cuplu se adapă
Cu un amor întreținut de chinuitul mădular.