miroase a fum și a sânge

pe chipuri șterse
lacrimile sapă
șanțuri adânci

nu pleca tată sau
mai dă-mi o sărutare(se aude)
pe cadavrele descompuse
viermii sunt stăpâni

durerea e mare
parcă și vântul
ne strânge de gât
cimitirul e plin de gravide
care plâng
și pădurea e plină de lupi
care urlă

de ce n-am ars cu ei
strigă un copil
ce rost mai are
să trăiesc
fără nimeni pe lume
apoi își ia chitara
și începe să cânte

ca și cum acordurile
i-ar putea învia pe cei uciși
ca și cum l-ar mai auzi
pe tatăl lui cântând la acordeon...