curgeau în flori delicii de rouă
oglinda trăia prin aducerea privirii acolo,
acolo era un loc de lumină inversă
în forul nordic al ființei tristețea mânca semințe
și-mi părea creierul cuprins ca de ace,
împrumutam gânduri de pace
în nervozitatea războaielor
de țesut timp

cu tine aveam o tristețe mai veche,
în lumânare mi se oglindea focul inimii
pierdeam vremea de la o flăcăruie la alta
căutându-te,
în cântec bându-te
și neisprăvind decât odată cu capul