Îmi spune-o cazatoare stea:
"Trezește-te, că-mi vine rândul!
Eu te-am ales în noaptea mea,
Te vreau pe tine, nu pământul!

Ia focul ce-i pe fruntea mea
Și-aprinde soba din odaie,
Unde pe vremuri lăcrima
O altă dragoste bălaie.

La naștere mi-ai fost promis,
De nemiloasele eterne,
Dar cerul tău nu mi-a permis
Nici amintirea mea pe, perne.

Dar au trecut prin palma vieții,
Prea multe versuri de regrete,
Închide-acum coperta cărții
Și miluiește-a lor secrete.

Eu mă voi naște fără gală,
În călimara goală-a nopții,
Pe dezghețata, alba coală,
Voi crește-n poala dimineții.

Și-apoi în versurile-adânci,
Să mă numești Eternitate,
Bărbat cu aripi și opinci,
Iubește-a mea imensitate!