rapsodia Lucrului
e-n Icoană
păstrând distanțele, pătrund prin sticlă în divinitate
fărâmițând carnea cristică
Cina
e un motiv de beție a sufletului tău care
e un vulcan de nemurire a erupe

gândeam nimicuri,
o găină fabrica Oul de Paște
când îl vom mânca ne va rodi limba îngeri,
cuvinte de înduplecat apa
să curgă fără tragere de inimă în înduplecarea Timpului,
bolnav de clipă

uneori
ne ieșeau pe gură fluturi din mațe
strecuram lumina mică a soarelui
să nu ne împovăreze ochii
inutil lumesc