Cu impertinență bărbatul care bea nu se caută de cuvinte
își pune-n mișcare tot arsenalul, ce-i drept sărac,
se dezbracă de tot adevărul de care dispune
și așa gol rămâne căzut la pământ
iar dacă nu mai poate merge, adoarme.

Lumea în capul lui se rotește,
nu-i nevoie să te privească, oricum te vede prin ceață
mai ales că-n el nu mai locuiește niciun gând
iar dacă ar mai avea bani
drumul său s-ar opri tot la bodegă
unde prietenii de pahar îl așteaptă tot timpul
la o votcă contrafăcută și ieftină
pe care o beau și mulți condeieri.

Cu siguranță aici nimeni nu se gândește la moarte
și nici măcar la o femeie ori casă,
totul este într-o dulce așteptare și nepăsare
în care vorbele se scaldă-n bâiguieli
mai ales când se apropie de cineva
care nu știe ce caută într-un asemene loc
plin de blestemele nevestelor bătute.
Ele poartă-n suflet golul plin cu dragostea pentru copiii
ce rabdă de foame și lipsuri acasă,
pe față au riduri ce se tot adâncesc
ca ogașele în timpul ploilor de vară.