toate iubirile se termină cumva. A noastră nici n-a început.
E o iarnă continuă în care port rochii lungi, liliachii, cu nasturi mici din os, visez la flori de mai și stau în bocanci.
Un moment bun pentru a-mi spune că la tine primăvara vine când ajungi seara acasă, obosit și trist
și crezi că până la urmă va fi un câmp de lavandă în care ținându-ne strâns de mână
ne vom topi lent ca două cuburi de gheață într-o farfurie de porțelan.
Tu spui că așa trebuie să fie. Și gata.
Eu spun că va fi încă o iarnă și
o rătăcire nespus de frumoasă. Zăpada ne va ține de cald.