într-o zi voi învăța să comunic prin rizomi
poate voi privi soarele dintr-o inflorescență
și-i voi zâmbi din tot polenul meu
răspândind chemări de fluturi și albine
dintr-o mireasmă de suflet
oricum simt că sunt inferior lumilor colorate
o biată față palidă gălăgioasă și instabilă
un trup morocănos și prea plin de sine
ca și cum gândul nu ar fi avut altă cale
am învățat să vorbesc pentru a-l împărtăși
apoi am început să strig
când de bucurie când de moarte
întors în șoaptă prin iubire
reîntors în tăcere cu adorare
învăț să comunic gândul
chiar înainte de a se naște
chiar și multă vreme după ce nu va mai fi