ai omorât pe Dumnezeu în tine
și-n Raiul tău ai fost să vinzi din lucruri,
un Măr ciobit de ale gurii trucuri,
caleidoscop în suflet pe retine.
din iarba noastră se adună mucuri
fumând demiurgia în dentine
și-un nor pribeag de alabastru vine,
femeia mea-mi dă carne din surtucuri.
din Miezul ei pornesc o nouă eră,
ucisă e dumnezeirea-n ușă
și-un morb de liniștire ne mai speră.
obrazul meu e plin de-a ta mănușă
dar dau pe tine-o liniște eteră
de-s namorat pe mână de cătușă