poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-28 | |
cum aș putea să cred că există iarnă
că se poate muri? din colțul meu de timp ca într-un ungher văd cum picură din cer veșnicia și cum se face câmpie în câmpie la nesfârșit din loc în loc sunt câini subțiri dormind la umbra de salcâmilor în lizierele de șoapte desfrunzite sunt paznicii lumii amuțite, în universul astfel rostuit unde eram stăpânul ploilor de vară din mine au răsărit flori roșii flori de sânge în zilele de luni, bolnave biciuiam fluturii să-i fac să plângă și zarea o sfâșiam cu biciul de argint era o simplă zi de luni și atât și deodată așa de nicăieri s-a abătut un viscol crud cu șuier cu moartea în aripi se sting până și felinarele pe străzi de frig și o spaimă albă cumplit se-abate peste lume deși m-am nins m-am viforât m-am geruit chiar am murit și tot nu-mi vine să cred că atâta iarnă s-a pogorât în noi și atâta bătrânețe atâta neputință pe gheața alburie picură din noi petalele florii de sânge
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate