ne intersectăm precum două secante umile
care taie universul în felii acrișoare
fiecare cu imensitatea ei de nesocotit
spre a fi servite ca desert la o cină de taină
alături de o bucată de ciocolată neagră

vânez o pasăre de foc
adun cer după cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuțit al piconului
apoi tai un șor în care adâncesc grinda
să nu-mi mai cadă întunericul în cap
și doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean își cerne nisipul prin două inimi
unite într-un sărut