Degetele se agață de cer-
rădăcini răscolesc solul albastru
brăzdat de avalanșa continuă
a albelor stânci

Găsesc forme în iluzii tăiate
din marmura suprarealistă-
mustăți ascuțite râd și formează
indicatoare în cadranele scurse
pe margini de lume

Crucifixul desprins din pământ
arde în drumul spre negrul eter-
iar chipul terorii ascunde în privire
teroarea miilor de chipuri.

Cavalerii devin linii perfecte,
rupte de dogma Euclidiană-
săgețile roșii se scaldă
în cenușa lemnului sfânt.