poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-15 | |
Erau niște copii cu un bici,
căci puși de-alungul, el îi depășea, și încercau să maltrateze aerul, încercau să-i dea o formă, precum Enescu la vioară... și el urla, aruncând cu spini în timpanele moșilor. Era forma lor de comunicare, eu, încă nu o găsisem pe a mea. Încet încet, umbra îmi era prea mică, și am ales să sar din ea. M-am refugiat în meleficul foilor de hârtie, ce m-au impresionat cu a lor tristețe goală. Pui de idei am aruncat pe ele, și le-am lăsat să crească, văzându-le cum se jucau în lumea sunetelor mute.. Dar au fugit,și s-au ascuns sub pernă, mi-au dărâmat serile cu ale lor șoapte moi, au rupt părți din mine să se cuibărească până când, la final, m-am scurs pe-o foaie de hârtie ce-avea deja scris de alții un titlu, "Lumea".
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate