Îți țin în brațe adormirea-ți dragă,
Și ochii tăi îi rog să se-odihnească,
Ca marea lor să nu mai biciuiască,
Obrajii tăi și noaptea asta-ntreagă.

Am strâns tăcerea toată din odaie,
Și am aprins-o ca pe-o lumânare,
Din ceara caldă se întinde-o foaie,
Sfințindu-i coala, alba nepăsare.

De la fereastră rup o rază, Lunii,
Și de pe gene-i iau culoare nopții,
E ca ruleta rusă-n ochii sorții,
Micuțo, scriu o nouă lege-a lumii.

Abisul tot îl șterg din ochii minții,
Și lanțul lui se rupe-n șase zale,
Iau numele ce mi l-au dat părinții,
Și-l las pe malul gândurilor tale.

Și-ngenunchiat la fel ca altădată,
Pe țărmul frunții tale-ți las sărutul
Ce va aprinde-n noapte începutul,
Și scriu pe bolta nopții "a fost odată"