Pământul l-am mutat pe cer,
Din visul lui fac cruce,
Pe-o parte am bătut în fier,
Un dor ascuns și dulce.

Cealaltă parte arsă-n lemn,
Ce-n răstigniri ne iartă,
Încoronat de spini și demn,
Pe răni Isus o poartă.

Și-n visul de pământ etern,
Vulcani răniți vor plânge,
Sub recea poartă din infern,
Lava păcatu-i stinge.

Eu știu că-s prinț pe undeva
Prin vechi regaturi ninse,
Născut de-o viață și ceva,
Cu brațele întinse,

Îmi spune tainicul pământ,
La capul meu plecat,
Că nici o urmă de-un sărut,
Pe-o floare n-ai lăsat,

Întreb cu vocea răgușită,
Cerul bătrân de știe,
De-a ta cunună-i împletită,
Pe fruntea-ți de soție ?

Pe-un nor scriu,, poezie,,
Și ploaia ți-o recită,
Dă-mi mâna ta târzie,
Iubita mea, iubită.