ÃŽn cercul meu de cercuri vicioase
trăirile încordate-n fiori de necuprins
se zbat în ireale închipuiri,
A gândurilor siluete 'nfășoară amniotic
nuduri de-nfăptuiri în spații de neant.

Eu risipit în umbre aș vrea să mă adun
din lungul șir de nașteri,
Mă-ntorc în mine iarăși
și pe orice drum apuc, dispar în nașteri noi.

Se-ncleștase timpul în putrede tăceri,
prin lacrimi sterpe ochii de limpede senin
văd zile descălțate cum calcă peste nopți,
pe trupul meu de umbre, pe lumile ce mor.