MARTE

Ne bucurăm de tine ca de un frate regăsit
între doi poli de gheață orbitori
dintr-un deșert însângerat de ruginiri întinse,
de oxizi roșii de fier
și de alte culori schimbătoare,
în care Zeul cel războinic zace mort
prin văile de munți înalți din care Olympus
este cât trei munți tereștri Everest, unde suflă furtuni
prin spații largi, curbate ale canalelor lui Schiaparelli,
săpate larg de foste ploi, de râuri subterane ascunse și sărate
curgând sub cerul roz, de pulberi veșnic răvășite,
în patru anotimpuri cu nopți predominate de Phobos și de Deimos,
luminători cu chipuri pocite de cartofi zvârliți în cosmos
ce știu a răsări unul spre altul peste mările tale uscate
ca într-un joc hilar de bile sparte
pe care-abia le vezi prin praful galben de cratere,
magnetizat de dorul vieții aprinse
și de friguri polare, deși există și veri aproape calde dar fără oxigen.
Timpul în orele marțiene e cu puțin mai mare ca pe Terra,
iar un singur an de-acolo durează cât doi ani de aici.
Deodată-un tunet aprig îți sfâșie tăcerea
și norii mici fac loc unui bolid albastru
ce desenează flăcări în coborârea lină
din care iese-un rover și-un zeu înveșmântat în fulger,
călcând pe trupul mort al Zeului războinic,
ca să planteze-o roză mai albă ca zăpada
în solu'-mbujorat de așteptarea sfântă -
în timp ce văi și creste un imn de slavă-i cântă,
iar de ecouri valea răsună: ”Vivat Terra !”...