CASTELUL



Micul meu castel e ars de timp,
pe cale să devină o ruină,
dar mai are câteva comori
și o bufniță bătrână și gânditoare în pod,
beciuri ascunse cu amintiri prizoniere,
câteva stafii ale trecutului meu
care mă mai bântuie
și două ferestre prin care să pot vedea
ce nu mai am, ce nu mai sunt,
când mă privesc în oglinda lumii
plină de petele unor dorințe.
Doar tu ai rămas lângă mine,
ca un majordom credincios,
să-mi aduci zilnic un zâmbet.