Seara fumegoasă de vară
prin geamlâcul înalt amestecă pete de lumină în umbre
și-mi lasă în inimă o pecete arzândă.
Dar cine a ( pe terasă lângă fluviu se aprinde o lampă)
dar cine a aprins lampa?
pentru mica madonă a podului cine-i el? cine?
în odaie e-un miros de putreziciune: aici
în odaie e-o rana(Ã) roșie care se ofilește.
Stelele sunt nasturi de sidef și seară-i înveșmântată
în catifea:
și tremură seara vrăjită: vrăjită-i seara tremurătoare,
dar aici, în inima serii, aici
se ofilește o rană roșie ce nu se închide.

traducere de Petre Stoica