Nu cerceta a lumii altor faceri,
Apleacă-te asupra-ți înainte
Și coace-te în grelele cuvinte
Cu stelele Lumină-n nopți de zaceri.

Să simți o clipă frig de Oseminte
Din curva veșniciilor afaceri
Apoi să strigi de jale în întoarceri
Din ort, în tainice așezăminte.

Trăiești să mori, așa-i fiirea toată
Și-atunci te-ntrebi: O viață! La ce bun?
Răspunsu-i vag și mintea-i în o roată...

Ci în multiplă moarte mă răzbun
De tăvălesc mormintele prin zloată
Că nu-s decât atât: Un sol nebun...!