Paradoxul hiatusurilor
cu cât hiatusurile
sunt mai mari
în structura timpului
cu atât letargia
e mai mare
și timpul viu
mai mic
dacă timpul
ar fi un hiatus continuu
viața ar deveni
o non-ființare continuă
căci ne raportăm
existența
la timp

Paradoxul nefiindului
dacă n-ar exista viață
n-ar exista nefiind
căci nefiindul
e o prelungire firească
a vieții
depinde de Dumnezeu
ca să îl facă
ființiabil

Paradoxul zâmbetelor
să punem zâmbete pe fața umbrelor
pentru ca acestea să râdă de noi.

***

Paradoxul poeziei
dacă poezia
ar reflecta realitatea
atunci și-ar pierde
magia, vraja și rafinamentul liric
și ar deveni
la fel de anostă, ternă și searbădă
precum viața
având aderență la real

Paradoxul timpului mort
timpul mort
increat de ceea ce nu faci
se însuflețește
când plictisul
se reorientează
înspre plăcerea de a face ceva

Paradoxul nașterii
nu ne naștem de la 0
tabula rasa e o iluzie
ne naștem cu principii existențiale
adânc înrădăcinate în noi
căci dacă ne-am naște de la 0
ar trebui să învățăm să vedem
să pipăim, să auzim, să gustăm
memoria e pregătită
să înregistreze activități, întâmplări și fenomene
dintr-o viață anterioară.